Instituţia prezidenţială a invocat în nenumărate cazuri profesionalismul ca principal criteriu al acţiunii politice. În acelaşi timp, aceeaşi instituţie a comis zeci şi sute de fapte de un amatorism cumplit. Explicaţia este simplă: instituţia prezidenţială nu are nici un profesionist de anvergură între consilierii săi. Pe posturile aferente au fost încadraţi mai ales în ultimii ani doar amatori, servitori politici, incompetenţi sadea, devotaţi politic sau caricaturi profesionale. Specialişti, în nici un caz! Iată pe scurt fişele principalilor consilieri de la „republica Cireşica".
CĂTĂLIN AVRAMESCU (n. 1967); consilier de stat, şef al Cancelariei Prezidenţiale; la fişa sa de pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale, la capitolul limbi străine cunoscute, scrie: „LATIN (citit)". Sigur, culta personalitate vrea să spună că este vorba de LIMBA LATINĂ. Evident, întrebăm dacă el cunoaşte şi un VORBITOR de limbă latină? În 2007, Preşedinţia nu l-a putut numi în Consiliul de Administraţie al TVR, el venind în sandale şi bermude la audierile Comisiilor de Cultură din Senat şi Camera Deputaţilor. Ca editorialist la „Cotidianul", în 2006-2007, a promovat adesea idei radicale şi insolite. De pildă, la câteva zile după intrarea României în UE (1 ianuarie 2007), a scris că ea trebuie să părăsească Uniunea Europeană! În alt articol a susţinut că românii ar fi „fascişti", iar într-un editorial a pledat pentru folosirea armei nucleare în Irak, împotriva insurgenţilor. A beneficiat de 7.000 euro subvenţie de la ICR, director Horia-Roman Patapievici, pentru apariţia unui volum al său la Princeton University Press.
Un trompetist
VALERIU TURCAN (n. 1976); consilier de stat şi purtător de cuvânt prezidenţial; licenţiat în Jurnalism al facultăţiii de profil a Universităţii Bucureşti, a profesat la Radio Contact şi BBC, secţia română, activitate ce ar trebui să reprezinte un atu în raporturile lui actuale cu mass-media din ţară şi străinătate. Cu toate acestea, ziariştii străini, în primul rând, dar şi cei români susţin că, adesea, au dificultăţi de comunicare exact cu cel care este desemnat să facă acest lucru. De curând, un post de televiziune a prezentat fotografii de la două întâlniri ale lui (4 şi 14 iunie a.c.), la un restaurant, cu un realizator de emisiune de la B1 TV, la care Turcan venise cu autoturismul de serviciu şi şoferul instituţiei. Ulterior, tocmai acel ziarist de la B1 TV a părut că ştie foarte bine conţinutul documentului CSAT în care presa era trecută ca „potenţial pericol la adresa securităţii naţionale". Desigur, alţi gazetari s-au întrebat de ce nu beneficiază şi ei de aceeaşi deschidere? Întrebare inutilă, ştiind că purtătorul de cuvânt de la Cotroceni trebuie să facă echilibristică printre vorbele şefului său, ce desparte tranşant ziariştii între buni şi răi, iar mogulii după aceleaşi criterii personale. El şi soţia sa, deputata Raluca Turcan, provin din „curtea" lui Theodor Stolojan, ei urmându-l pe acesta pe traseul său politic: PNL, apoi PL-D, iar acum PDL.
Un urechist
SEBASTIAN - LAURENŢIU LĂZĂROIU (n. 1970); consilier prezidenţial la Departamentul Planificare şi Analiză Politică; licenţiat al Fac. de Sociologie a UB; fost director al CURS; are cel mai impresionant CV de pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale; a scris cărţi, lucrări şi studii de profil; este cel mai „vocal" şi chiar radical dintre consilierii prezidenţiali; în multe cazuri îi ia locul lui Valeriu Turcan şi explică de ce, de pildă, şeful statului i-a criticat pe Cristian Preda şi pe Sever Voinescu pentru criticile aduse guvernului Boc, fapt pentru care analiştii avizaţi susţin că este adevărata portavoce băsesciană în ce priveşte proiectele imediate şi de perspectivă ale acestuia. De curând spunea că Partidul Poporului al lui Dan Diaconescu, format deocamdată doar la OTV şi înregistrat la DNA, „are şanse forte mari să devină actor important pe scena politică"; tot el declara recent: „Am fost de câteva ori la sediul Central al PDL şi impresia e că bate vântul"...
IULIAN FOTA (n. 1965); consilier pe probleme
de Securitate Naţională; licenţiat al Institutului pentru Construcţii şi apoi al Facultăţii de Relaţii Internaţionale; evocând debutul său în politică, în 1994, când a devenit expert al grupului parlamentar PNŢ-CD, de la Camera Deputaţilor, unii susţin că a fost unul dintre cei 15.000 de „specialişti" cu care se lăuda Convenţia Democratică atunci când a venit la putere şi de unde a plecat cu coada între picioare; recent, el a fost unul dintre cei mai zeloşi apărători ai ideii incluse într-un document CSAT, ce nominaliza presa printre marile pericole potenţiale la adresa siguranţei naţionale, despre care se pare
că nu este deloc străin. Lucru neobişnuit pentru un consilier prezidenţial, îi place să poarte polemici foarte dure cu ziarişti reputaţi precum Cristian Tudor Popescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu